Deplasarea atenta, dificultatea lansarii si conducerii nalucii confera un plus de satisfactii celui ce prinde peste, obstacolele fel de fel ce apar in cale, pescarul gasind cu greu locul din care sa lanseze, sunt un alt motiv pentru care prefer acest pescuit.

Pe langa acestea, se adauga si satisfactia luptei cu pestele, in asemenea momente pescarul  constata cate obstacole  il pandesc in apa, mai ales ca pestii din rauri se dovedesc iuti si bataiosi.

Asa cum am constatat, cleanul lupta vitejeste, dar mai greu este sa ajungi in acesta situatie. De ce ? Tocmai vigilenta iesita din comun a cleanului care se teme si de umbra lui, se ascunde imediat, la cel mai mic semn de primejdie.

Raul solicita indemanarea, imaginatia si experienta oricarui pescar care cauta acest tip de pescuit. Cand spun imaginatie ma refer la faptul ca presupunem unde trebuie sa aruncam naluca astfel incat sa starnim interesul pestilor. ”RESTUL” adica tehnica  lansarii , dar si arta prezentarii nalucii se invata ceva mai greu, adica in timp.

Am observat ca cei mai mari pesti sunt singuratici, retrasi, pandind in cotloane pe care nu le parasesc; ii gasim ascunsi sub radacinile pomilor de langa mal dar mai ales sub trunchiurile prabusite in albia raurilor

Fiind omnivor, cleanul se hraneste cu fitoplancton si zooplancton, cu plante acvatice, moluste, crustacee, cu insecte si pestisori ,

Primul secret in apele curgatoare este “furisatul”, sa te apropii de locul  unde ai vazut atacand, sau unde banuiesti ca se ascunde un clean. Observarea atenta, deprinderea instincului de a vedea primul pestele-inainte de a fi vazut, urmarirea reactiilor acestuia sunt importante pentru pescar, de aceea este nevoie de discretie. Caci pestii trebuie luati….pe furis.

De obicei imi aleg malul de deplasare tinand seama de pozitia soarelui, directia si lungimea umbrei astfel incat acestea sa nu apara inaintea nalucii pe locul de pescuit. Mai trebuie tinut cont de directia vantului, configuratia terenului si, nu in ultimul rand, pozitia din care imi este usor  sa lansez….in orice directie. Fiecare lansare trebuie pregatita cu grija, caci rateurile pun pestele in alerta si pot strica un loc bun din aceasta cauza.

Primele lanseuri  eu le numesc de “tatonare” si le fac aproape de mine,in coada bulboanei, astfel incat sa ma obisnuiesc cu vantul si greutatea nalucii tocmai pentru a evita lanseurile ratate

Sunt mai multe stiluri de lanseuri :

Ingrediente:

• Clean: 6 bucati
• Usturoi: 1 buc
• Sare: 500 grame
• Ceapa: 2 bucati
• Rosii: 3 bucati
• Supa de peste: 500 ml
• Ardei gras: 3bucati
• Morcov 3 bucati

Mod de preparare al retetei : clean la tava
Se pune pe o tava bine incinsa de focul de desubt un strat de sare, apoi se pune cleanul. 6 bucati de clean si in paralel continuati cu pasul nr 2.

Mai exact undeva separat se face un sos din supa de peste(preparata sau cumparata) se amesteca cu rosiile, ardeiul, morcovul si se mai pune la fiert inca 20 minute.

Cand pestele este gata se curata de sare si se pune peste el sosul respectiv din legume si se adauga usturoiul crud taiat felii subtiri. Se serveste cu un sprit de vin alb.

Pofta Buna !

In acest articol voi enumera si descrie intrebuintarile uneltelor care sunt folosite in constructia voblerelor. Voi descrie minimul de unelte necesare pentru a putea incepe constructia unui vobler in propriile locuinte, indiferent ca stati la apartament sau la casa.

Strictul necesar:

1. Lemnul: fiecare tip de lemn are proprietatile sale caracteristici, ce ne determina sa-l folosim , in functie de aplicatie.

Balsa este cel mai utilizat lemn in industria voblerelor. Este cel putin dens lemn de pe planeta. Este cel mai usor de prelucrat, dar acest lucru nu este intotdeauna un atuu, pentru ca din cauza densitatii sale foarte mici vom avea nevoie de un strat de baza foarte rezistent mai ales daca ne gandim sa folosim voblerele confectionate din balsa la specii de pesti precum stiuca si salau. Un alt dezavantaj este ca nu retine detaliile fine(pentru cei care conteaza detaliile, pentru pesti fiind mai putin importante).

Teiul este un lemn usor de cioplit, dar spre deosebide de balsa are o densitate mai mare si isi pastreaza foarte bine detaliile. Un lucru foarte important pe care l-am constatat in privinta lemnului de tei este faptul ca se gaseste in diferite densitati, probabil datorita habitatului diferit. Acest lucru se poate observa in primul rand dupa culoare. Cu cat este mai galbui, cu atat e mai moale si mai usor de cioplit, iar cu cat devine mai maroniu, cu atat este mai dens si implicit mai greu de cioplit. In acest sens lemnul de tei poate fi folosit atat ca esenta tare cat si ca esenta moale. Are o granulatie uniform repartizata.

Jelutong-ul este o specie de lemn mai exotica, care este de asemenea foarte des folosita in constructia voblerelor. Este originar din Asia si de asemenea usor de cioplit.Retine detaliile mult mai bine ca decat teiul, ca sa nu mai mentionam balsa. Este cam de aceeasi densitate cu lemnul de tei (galbui) dar pare sa aiba o duritate ceva mai ridicata, avantaj pentru voblerele dedicate salaului si stiucii. Are o granulatie uniform repartizata.

Bradul sau alte esente rasinoase este un lemn putin dens, care desi usor de cioplit are o granulatie neuniforma, facand dificil de controlat cioplitul uniform. Pe deasupra cedeaza foarte usor in conditii de stres(crapa foarte usor). Dezavantaj mare in momentul in care ajungem, spre exemplu sa dam gauri pentru lestare. Foarte rar utilizat in constructia voblerelor.

Esentele tari dupa cum spune si numele, putem deduce ca e vorba despre esente lemnoase dense, care desi au o granulatie uniforma sunt dificil de cioplit. Sunt foarte des utilizate in constructia glide/jerk baiturilor pentru stiuci si musky de constructorii de astfel de voblere in special in SUA.

2.Sarma. Fara ea nu putem sa ne apucam sa construim voblere. Sarma este unul dintre cele mai importante elemente din constructia unui vobler. Tipul structurii de sarma pe care dorim sa o implementam in voblere poate dicta modalitatea de constructie al acestuia. Principalul tip de sarma folosita in constructia voblerelor este cea din otel inoxidabil, care pentru unii este destul de dificil de procurat sau foarte costisitoare. Pentru unii exista si alte alternative cum ar fi sarma zincata, care nu rugineste, aceasta pana nu se zgarie stratul de zinc de pe ea. O alta varianta este struna pentru stiuci. Cunosc cazuri de voblere facute cu asa ceva. Alte alternative nu cunosc, deoarece nu am folosit decat sarma de otel inoxidabil pana acum. O alternativa sarmei sunt ochetii cu posibilitate de insurubare, “screw eyes”.

3. Lestul. Acesta poate lua cela mai diferite forme. Cel utilizat in constructia artizanala a voblerelor este plumbul si rareori cositorul. Ambele sunt maleabile si usor de prelucrat, tinand cont ca au temperatura de topire foarte mica in comparatie cu alte metale. Marile firme au inceput sa foloseasca lesturi din tungsteen, care este un material mai dens chiar si decat plumbul

4. Cutite,bricege, cutere pentru cioplit. Intradevar acestea sunt adevaratele unelte ale creatiei lasand amprenta finala asupra voblerelor. Sunt cele care vor arata iscusinta fiecaruia dincolo de designul unui vobler.

5. Selectie de clesti. Acest capitol e la alegerea fiacaruia, cu specificarea ca exista clesti dedicati pentru anumite aplicatii, cum ar fi clestii cu nasul rotunjit, folosit special pentru a indoi sarma. Acest tip de cleste as putea spune ca este foarte important, dar nu neaparat necesar. Un cleste e suficient, cu mentionarea ca acesta trebuie sa aiba o forma conica, sa poata taia sarma si sa fie solid. Eu personal ii folosesc atat pentru indoirea sarmei, pentru modelarea lestului in unele cazuri cat si pentru atasarea inelelelor despicate.

6. Traforajul care este foarte folositor cand se foloseste alt lemn decat cel de balsa. Din nou, nu este strict necesar, dar ajuta foarte mult sa petreceti mai putin timp cioplind profilul voblerului.

7. Burghie si/sau bormasina sunt necesare pentru cand veti dori sa faceti lestarea. Am auzit de diferite metode de lestare, cum ar fi si lipirea de lest in exteriorul voblerelor, pe burta acestora de exemplu. Pentru mine cea mai eficienta metoda de lestare mi s-a parut print gaurirea in pealabil cu bormasina. Initial obisnuiam sa dau gaurile manual, folosind doar un burghiu, deci orice e posibil cu putina imaginatie si dedicatie.

8. Inelele despicate de calitate sunt uneori greu de procurat, dar se pot face si manual in ultima instanta. O alta problema ar fi inelele despicate pentru voberele light unde este nevoie de inele despicate cu diametrul mai mic decat cele ce se gasesc pe piata. Daca aveti in oras, de exemplu, la piata de pescari oameni care se ocupa cu confectionarea carligelor, nu ar strica sa intrebati daca nu sunt dispusi sa va faca si inele despicate. Veti fi nevoiti sa le spuneti ca aveti nevoie de un numar ceva mai mare de inele ca sa fie si de-acord, altfel va sfatuioesc sa incercati sa le confectionati acasa. Voi incerca sa arat cum se pot confectiona acasa intr-un articol urmator.

9. Lipiciul este de asemenea strict necesar, fara de care nu va puteti apuca de facut voblere. De la prenandez si aracet si alte lipiciuri recomandate pentru hobiuri(de obicei utile pentru constructia voblerelor din doua jumatati) pana la rasinile epoxy(poxipol, bison ar fi cateva exemple care se gasesc si la noi) pentru voblerele dintr-o singura bucata de lemn. Tot de ele aveti nevoie si pentru lipirea barbetei.

10. Diluanti, vopsele, carioci, rasini epoxidice si mase plastice.

Vopselele sunt de toate felurile si culorile in zilele de astazi, dar tinand cont ca lucrul se face de obicei intr-un spatiu inchis va recomand vopselele pe baza de apa(tempera, acrilice), desi sunt si unele vopsele pe baza de diluanti care nu sunt nocivi sanatatii si nu emana atatia vapori in aer. Acestea pot fi gasite la magasine specializate, dedicate artistilor.

Ca strat protector peste vopsea pot fi folosite o gama larga de produse, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Astfel de materiale sunt: spraiurile acrilice transparente din magazinele pentru piese auto, lacuri de diferite feluri, rasinile epoxidice, si diferite mase plastice(un exemplu bun este propionatul) in combinatii cu diferiti diluanti. Dar despre acestea voi incerca sa prezint diferite avantaje si dezavantaje al fiecaruia intr-un alt articol.

11.Si nu in ultimul rand materialul pentru barbete. Depinde de fiecare in parte ce material doreste sa foloseasca pentru constructia voblerelor. Acesta variaza de la un constructor la altul, in functie de ce doreste de la creatiile sale si de cat isi doreste sa tina in timp. Un alt factor este si costul. Cel mai bun material la ora actuala pentru barbete este policarboatul, dar nu este prea usor de procurat, mai ales in Romania. Un alt material foarte rezistent, desi nu transparent, nu de putine ori folosit de lurebuilder-ii(constructorii de voblere) de voblere de bass din SUA, in special la voblerele de tip “deep diver” este placa folosita pentru realizarea de circuite integrate. Unii isi toarna singuri barbetele din rasini epoxidice, dar nu va recomand fiind destul de scumpe si nu intotdeauna suficient de rezistente. Un alt material rezistent la rupere este PET-ul, materialul din care sunt confectionate sticlele de plastic de racoritoare. Singurul dezavantaj al acestui material este ca daca pescuiti foarte mult in zone cu pietre, in urma impactului barbeta va fi incet erodata.

V-as sfatui sa nu folositi carcasele de casete sau de la CD-uri, nici macar materialul din care sunt facute CD-urile, pentru ca acestea mai devreme sau mai tarziu vor ceda. O barbeta rupta nu este niciodata un lucru placut, mai ales cand se intampla sa pescuiti cu voblerul castigator. Intradevar aceasta se poate inlocui, dar de ce sa munciti de doua ori cand daca faceti lucrul bine de la inceput nu veti mai avea probleme

Acestea sunt elementele de baza fara de care nu va veti putea apuca de facut voblere.

Pentru cei cu adevarat pasionati sunt foarte multe alte unelte folosite in special pentru prelucrarea lemnului. Printre aceste unelte se numara: Traforajul de banc(scroll saw), ruterele, bormasini, strung pentru lemn, CNC carver care sunt niste masinarii foarte complexe, sa nu mai spunem scumpe. Ele pot fi folosite pentru cioplirea in plan 3D. Mai exista si asa numite “copiatoare” (copy carver), care pot reproduce forma si detaliile de pe o macheta cioplita manual.

Cam acestea ar fi uneltele necesare constructiei voblerelor artizanal. Va urez fire intinse si va invit sa cititi articolele urmatoare legate de constructia voblerelor.

75% din suprafaţa judeţului Prahova face parte din bazinul hidrografic al râului.

Cursul superior al Prahovei amonte de confluenţa cu Azuga este cunoscut şi sub numele de Prahoviţa